- nu căsca gura!
- aprox. wake up! look sharp!
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
nu căsca gura!
Look at other dictionaries:
căsca — CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ♢ expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
cască — CÁSCĂ, căşti, s.f. 1. Acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc şi folosit de militari, de unii sportivi şi de unii muncitori pentru protecţia capului. ♦ Dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli,… … Dicționar Român
căscăund — CĂSCĂÚND, Ă, căscăunzi, de, s.m şi f. (pop.) Gură cască, nătăfleţ, zăpăcit. – lat. *cascabundus. Trimis de valeriu, 24.04.2008. Sursa: DEX 98 CĂSCĂÚND s. v. cască gură, gură cască, gură căscată. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
prindemuşte — prinde muşte s.m. (pop.) cască gură, gură cască. Trimis de blaurb, 27.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
adunătură — ADUNĂTÚRĂ, adunături, s.f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. ătură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
căscat — CĂSCÁT1, căscaturi, s.n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – v. căsca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂSCÁT2 Ă, căscaţi, te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleţ, bleg, neatent. ♢ expr … Dicționar Român
deschide — DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ expr. A( i) deschide (cuiva) porţile = a( i) da (cuiva) acces (la ceva), a i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A… … Dicționar Român
şură — ŞÚRĂ1, şure, s.f. Construcţie anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele şi se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [pl. şi: şuri] – Din germ. dial. Schur. Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ceaşcă — CEÁŞCĂ, ceşti, s.f. 1. Vas mic de porţelan, de faianţă etc., cu gura largă, rotundă (şi cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într o ceaşcă (1); conţinutul unei ceşti (1). – Din rus. ceaška. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa:… … Dicționar Român
margine — MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a … Dicționar Român
